| 1.
|
TRANSPORT'OR, -O'ARE, transportori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S.n. Aparat sau instalaţie (automată) pentru transportul materialelor pe direcţie orizontală, verticală sau înclinată si la distanţe relativ mici. 3. S.n. Autovehicul blindat, echipat cu armament usor, care serveste la transportul militarilor. - Din fr. transporteur.
Sursă
: DEX'98
(55622)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
TRANSPORT'OR adj., s. 1. adj. v. purtător. 2. s. (TEHN.) transportor-melc = snec. Sursă
: Sinonime
( 215585)
- siveco |
| |
| 3.
|
transport'or adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transport'ori; f. sg. si pl. transporto'are
Sursă
: DOR
(289427)
- siveco |
| |
| 4.
|
transport'or s. n. (sil. mf. trans-), pl. transporto'are
Sursă
: DOR
(289428)
- siveco |
| |
| 5.
|
TRANSPORT//'OR1 ~o'are (~'ori, ~o'are) Care transportă. Bandă ~oare. /<fr. transporteur
Sursă
: NODEX
(357369)
- siveco |
| |
| 6.
|
TRANSPORT//'OR2 ~o'are n. 1) Instalaţie pentru transportarea continuă a unor materiale la distanţe relativ mici. ~ de încărcare. ~ cu bandă. 2) Autovehicul militar folosit pentru transportare. ~ de rachete. ~ blindat. /<fr. transporteur
Sursă
: NODEX
(357370)
- siveco |
| |
|
|